news20.ro - revista presei online Director firme, lista firme, companii pe domenii de activitate


CLASIFICAREA ACTIVITATILOR DIN ECONOMIA NATIONALA

Editie revizuita

CAEN Rev. 2

 

Introducere

Ce este CAEN?

  CAEN*1) reprezinta acronimul utilizat pentru a desemna clasificarea statistica nationala a activitatilor economice din România. Aceasta clasificare a fost proiectata pentru a permite gruparea pe criterii de omogenitate a datelor referitoare la "unitati statistice", cum ar fi, de exemplu, o uzina sau un grup de uzine ce constituie o entitate economica, o întreprindere. Clasificarea asigura baza pentru pregatirea unei game largi de date statistice (productie, factori de productie, formarea de capital si tranzactiile financiare) ale acestor unitati.

-----------

  *1) CAEN - Clasificarea activitatilor din economia nationala.

  Ce sunt clasificarile statistice?

  O clasificare statistica prezinta urmatoarele caracteristici principale:

  a) organizare ierarhica stricta si detaliata care face posibila culegerea si prezentarea informatiilor la diverse nivele de agregare (în functie de disponibilitatea datelor);

  b) acoperirea exhaustiva a domeniului observat;

  c) încadrarea fiecarui fenomen sau obiect analizat într-o singura entitate de clasificare (entitati ce se exclud reciproc);

  d) clasarea obiectelor analizate pe diverse ramuri ale clasificarii este guvernata de principii metodologice omogene.

  Integrarea clasificarilor la nivel international

  În decursul ultimului deceniu a avut loc o revizuire completa a clasificarilor statistice internationale, iar noile clasificari au fost elaborate ca un sistem integrat de clasificari statistice. Astfel, diversele clasificari ale produselor au fost armonizate si au fost corelate cu clasificarile activitatilor economice, pe criteriul originii economice. Pe lânga aceasta integrare la nivel mondial (în principal, sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite), alte organizatii regionale, de pilda Uniunea Europeana sau tarile Americii de Nord, si-au aliniat, în grade diferite, clasificarile proprii la clasificarile mondiale.

  Aceasta a dat nastere unui sistem integrat în care diversele clasificari au fost armonizate si corelate la nivel mondial, la nivelul Uniunii Europene si fiecare tara a realizat sistemul national corespunzator.

 

 

                  Activitati     Produse

 ____________   _________      __________      _____

Nivelul mondial  | ISIC Rev. 4| |   CPC   |     |    HS   |--->| SITC |

|____________| |_________|     |_________|    |______|

       |            |               |

 ______v_____   ____v____       ____v_____   ________

Nivelul UE       | NACE Rev. 2| |   CPA   |     | PRODCOM  | |    CN   |

|____________| |_________|     |__________| |_________|

       |            |           |            |

 ______v_____   ____v____   ____v_____   ____v____

Nivelul national |CAEN Rev. 2 | |CPSA     | |PRODROM   | |TVIR     |

|(Versiune   | |(Versiune| |(Versiune)| |(Versiune|

|nationala a | |nationala| |          | |nationala|

|NACE Rev. 2)| |a CPA)   | |          | |a CN)    |

|____________| |_________| |__________| |_________|

 

 

Comisia de Statistica a Organizatiei Natiunilor Unite (CS-ONU), cu sprijinul Grupului de experti în clasificari internationale economice si sociale, a elaborat o tipologie proprie de clasificari în functie de gradul de integrare în sistemul revizuit, respectiv clasificari de referinta, derivate si conexe.

  Clasificarile de referinta sunt acele clasificari economice si sociale care reprezinta rezultatul unor acorduri internationale aprobate de Comisia de Statistica a Organizatiei Natiunilor Unite sau de alt organism competent, ca de exemplu Biroul International al Muncii (ILO), Fondul Monetar International (IMF), UNESCO etc., în functie de domeniul care face obiectul acestora. Clasificarile de referinta au dobândit o larga acceptare si un acord oficial amplu si sunt aprobate si recomandate ca linii directoare pentru elaborarea altor clasificari. Un exemplu de asemenea clasificare îl reprezinta Clasificarea Industriala Internationala Standard a Natiunilor Unite, pentru toate activitatile economice, versiunea revizuita 4 (ISIC Rev. 4).

  Clasificarile derivate se bazeaza pe clasificari de referinta. Ele pot fi elaborate prin adoptarea structurii si categoriilor din clasificarea de referinta, si atunci este posibila adaugarea unor detalii suplimentare fata de clasificarile de referinta, sau pot fi elaborate prin reorganizarea sau agregarea unor pozitii din una ori mai multe clasificari de referinta. Clasificarile derivate sunt adesea întocmite pentru utilizarea la nivel national sau multinational. Un exemplu de astfel de clasificare îl reprezinta clasificarea NACE Rev. 2 a Uniunii Europene.

  Clasificarile conexe sunt cele care se refera partial la clasificarile de referinta sau care sunt asociate cu clasificarile de referinta numai la anumite nivele ale structurii. Exemple de asemenea clasificari sunt Clasificarea Industriala Standard a Australiei si Noii Zeelande (ANZSIC) sau Sistemul Nord-American de Clasificare a Industriei (NAICS).

  De ce sunt necesare revizuirile?

  Schimbarea structurilor economice si tehnologiile noi genereaza noi activitati si produse care le depasesc ca importanta pe cele existente. Aceste schimbari reprezinta astfel o provocare constanta pentru clasificarile statistice. Intervalele dintre revizuiri nu trebuie sa fie prea lungi, deoarece relevanta clasificarii se diminueaza în timp, dar nu trebuie sa fie nici prea scurte, întrucât afecteaza negativ comparabilitatea datelor în timp. Orice revizuire a unei clasificari, mai ales daca include si modificari structurale, poate duce la întreruperi în seriile de timp.

  De ce o revizuire acum?

  Avantajele sistemului integrat descris mai sus sunt unanim recunoscute. Totusi, un astfel de sistem impune restrictii partilor participante.

  Segmentul referitor la bunuri transportabile din ISIC/CPC (si segmentul european conex din NACE/CPA)*2) se bazeaza pe Sistemul armonizat*3) (acronimul englez: HS). Atunci când HS se modifica, trebuie sa se modifice si celelalte clasificari.

  O modificare structurala majora în CPA, la nivelul de 4 cifre sau superior acestuia, depinde de o revizuire a NACE Rev. 2, deoarece CPA este direct legata, în structura sa, de NACE Rev. 2.

  NACE Rev. 2 este legat în mod direct de structura ISIC Rev. 4. Angajamentul de a mentine un sistem de clasificari corelat la nivel international impune o revizuire a NACE Rev. 1.1 concomitent cu ISIC Rev. 3.1.

  Prin legaturile existente între clasificarile utilizate la nivel european si clasificarile nationale, acest proces de revizuire a NACE Rev. 1.1 si creare a versiunii NACE Rev. 2 a impus un proces similar pentru CAEN Rev. 1, finalizat prin editia revizuita a acesteia, respectiv CAEN Rev. 2.

-----------

  *2) CPC - Clasificarea centrala a produselor, utilizata de Organizatia Natiunilor Unite; CPA este clasificarea produselor asociate activitatilor, utilizata de Uniunea Europeana, derivata din CPC.

  *3) Sistemul armonizat de codificare si descriere a marfurilor elaborat si actualizat de Organizatia Internationala a Vamilor (înfiintata în 1952 sub denumirea de Consiliul de Cooperare a Vamilor)

 

  Disponibilitatea clasificarilor europene si nationale

  RAMON, serverul Eurostat continând clasificari, are drept scop sa puna la dispozitie cât mai multe informatii în legatura cu principalele clasificari statistice internationale utilizate în diverse domenii: analiza economica, mediu, învatamânt, ocupatii, conturi nationale etc.

  Sunt disponibile informatii care acopera urmatoarele aspecte: descriere generala; structura clasificarilor (care consta în coduri si titluri); note explicative; tabele de corespondenta între clasificari; documente metodologice, alte informatii generale referitoare la clasificari.

  Ori de câte ori sunt disponibile, informatiile sunt prezentate în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

  Obiectivul este acela de a construi un loc central de referinta pentru utilizatorii care solicita diverse informatii despre clasificarile statistice internationale.

  ISIC/CPC si NACE/CPA, actualizate, sunt disponibile pe serverul RAMON.

  Serverul RAMON poate fi accesat public pe Web la urmatoarea adresa: http://www.europa.eu.int/comm/eurostat/ramon/

  SENIN, serverul continând clasificarile nationale elaborate de Institutul National de Statistica, este pus la dispozitia utilizatorilor, pe site-ul INS, la rubrica Nomenclatoare statistice.

  Sistemul de codificare al clasificarii CAEN

  Sistemul de codificare pentru CAEN Rev. 2 cuprinde:

  - un prim nivel, constând în titluri identificate printr-un cod alfabetic (sectiuni);

  - un al doilea nivel, constând în titluri identificate printr-un cod numeric de doua cifre (diviziuni);

  - un al treilea nivel, constând în titluri identificate printr-un cod numeric de 3 cifre (grupe);

  - un al patrulea nivel, constând în titluri identificate printr-un cod numeric de 4 cifre (clase).

 

 Relatia cu alte clasificari de activitati

  NACE reprezinta Nomenclatorul de activitati utilizat în cadrul Comunitatii Europene. Actuala versiune a CAEN, respectiv CAEN Rev. 2, asigura un raport de 1:1 cu NACE Rev. 2.

  ISIC Rev. 4 reprezinta Clasificarea internationala standard a activitatilor economice elaborata de Comisia de Statistica a Organizatiei Natiunilor Unite.

  Având în vedere raportul 1:1 dintre CAEN Rev. 2 si NACE Rev. 2, rezulta:

  - CAEN Rev. 2 este o clasificare detaliata a ISIC Rev. 4;

  - primul nivel din ISIC Rev. 4 (sectiune) este identic cu cel din CAEN Rev. 2;

  - la nivel de diviziune, CAEN Rev. 2 este identic cu ISIC Rev. 4;

  - la nivel de grupa si clasa, ISIC Rev. 4 este detaliat de CAEN Rev. 2 în conformitate cu cerintele impuse de NACE Rev. 2.

 

Relatia cu clasificarile de produse

  CPSA 2008

  Clasificarea produselor si serviciilor asociate activitatilor, elaborata în conformitate cu prevederile art. 4 din Hotarârea Guvernului nr 53/1999 privind aprobarea Clasificarii produselor si serviciilor asociate activitatilor - CPSA.

  Legatura între CPSA 2008 si CAEN Rev. 2 apare în cadrul codului CPSA. La toate nivelurile din CPSA 2008, codificarea primelor 4 cifre este identica cu cele 4 cifre ale clasei corespunzatoare din CAEN Rev. 2.

  PRODROM

  Nomenclatorul de produse si servicii industriale este elaborat de Institutul National de Statistica si este utilizat pentru anchetele statistice de productie. Nomenclatorul PRODROM este armonizat cu nomenclatorul PRODCOM utilizat în cadrul Comunitatii Europene si reprezinta o detaliere a acestuia.

  Legatura CAEN Rev. 2 cu PRODROM este asigurata la nivel de 4 cifre (clasa), întrucât pozitiile PRODROM au fost realizate prin detalierea subclaselor elementare CPSA 2008.

  TVIR

  Tariful vamal de import al României, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 120/1993 privind detalierea si clasificarea marfurilor în Tariful vamal la import al României de la 6 la 8 cifre, cu modificarile ulterioare, asigura un raport de 1:1 cu NC Nomenclatorul combinat utilizat în Uniunea Europeana.

  TVIR este corelat cu PRODROM (fiecare pozitie PRODROM are atasat unul sau mai multe coduri TVIR) asigurându-se comparabilitatea rezultatelor din sfera productiei cu cele din sfera comertului exterior.

 

  CAEN

 Istoric

  Clasificarea activitatilor din economia nationala a fost elaborata de catre Institutul National de Statistica (INS) pentru o ordonare specifica a informatiilor corespunzatoare cerintelor economiei de piata si trecerii la sistemul conturilor nationale.

  CAEN substituie Clasificarea ramurilor economiei nationale - CREN utilizata în România din 1963 în baza HCM nr. 483/1962.

  Introducerea CAEN în sistemul statistic si economic national a fost realizata treptat în perioada 1993 - 1997, beneficiind de colaborarea Oficiului National al Registrului Comertului si Camerei de Comert si Industrie a României.

  Omologarea si implementarea CAEN la nivel national prin Hotarârea Guvernului nr. 656/1997 satisfac obiectivul prioritar, conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 575 bis/1992 cu privire la realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevazute în conceptia generala a informatizarii în România, de armonizare cu Nomenclatorul activitatilor din Comunitatea Europeana (NACE).

  CAEN a cunoscut în perioada 1997 - 2007 doua actualizari:

  - în 2002 - actualizarea CAEN si implementarea începând cu 1 ianuarie 2003 a CAEN Rev. 1 (Ordinul presedintelui Institutului National de Statistica nr. 601/2002);

  - în 2007 - actualizarea CAEN si implementarea începând cu 1 ianuarie 2008 a CAEN Rev. 2 (Ordinul presedintelui Institutului National de Statistica nr. 337/2007).

  Principiile de elaborare a CAEN tin seama de corespondenta cu clasificarile internationale si, în special, cu cea europeana (NACE), în cadrul unui sistem integrat.

  Prin utilizarea CAEN, datele statistice sunt culese pe baza aceleiasi structuri de clasificare (nationala si europeana), CAEN fiind transpus direct în ISIC Rev. 4 (Clasificarea internationala standard a activitatilor elaborata de Comisia de Statistica a Organizatiei Natiunilor Unite) prin intermediul tabelelor de trecere.

  CAEN Rev. 2

  Având în vedere necesitatile impuse de evolutia economiei românesti si principiile de armonizare cu clasificarile europene, Institutul National de Statistica a elaborat versiunea revizuita a CAEN, respectiv CAEN Rev. 2.

  Aceasta versiune asigura un raport de 1:1 între CAEN Rev. 2 si NACE Rev. 2 (implementat la nivel european începând cu 1 ianuarie 2008), raport necesar având în vedere atât politica de globalizare, cât si dorinta de a mari convergenta dintre clasificarile europene si cele utilizate în tarile din America de Nord.

  Prin aceasta realizare se asigura armonizarea totala cu cerintele acquis-ului comunitar în domeniul clasificarilor economice.

  Din experienta utilizarii clasificarii CAEN, a reiesit ca economia României nu prezinta particularitati fata de economia Uniunii Europene si, în consecinta, mentinerea unor diferente între CAEN Rev. 2 si NACE Rev. 2 nu se justifica.

  CAEN Rev. 2 este implementat începând cu 1 ianuarie 2008 prin prezentul ordin, în conformitate cu prevederile art. 5 pct. 2 din Hotarârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN.

  Criterii pentru diviziuni si grupe CAEN

Principii utilizate în elaborarea CAEN

  Principalele criterii utilizate în delimitarea diviziunilor si a grupelor CAEN (nivel de detaliere de doua si, respectiv, 3 cifre) se refera la caracteristicile activitatilor unitatilor productive, care joaca un rol decisiv în determinarea gradului de similitudine dintre structurile unitatilor si anumite relatii economice. Principalele aspecte de grupare pentru activitati sunt urmatoarele:

  (i) caracterul bunurilor si al serviciilor realizate;

  (ii) utilizarile carora sunt destinate produsele si serviciile;

  (iii) mijloacele, procesul si tehnologia de productie.

  Ponderile atribuite acestor criterii variaza de la un domeniu la altul. Într-un numar de cazuri, de exemplu: industria alimentara, textila, de confectii si pielarie, industria constructiilor de masini si echipamente si domeniul serviciilor, criteriile sunt atât de echilibrate între ele, încât problema atribuirii ponderilor îsi pierde semnificatia.

  În cazul produselor intermediare, componenta fizica si stadiul de fabricatie capata adesea o pondere importanta.

  În cazul produselor care implica procese de productie complicate, se acorda în mod frecvent prioritate utilizarii finale, tehnologiei si fluxului de productie al produselor respective, în detrimentul compozitiei fizice a produselor.

  Criterii pentru clase CAEN

  Criteriile privind maniera în care sunt grupate activitatile în cadrul întreprinderilor ocupa locul central în definirea claselor (nivel de 4 cifre). Practic, clasele permit în majoritatea cazurilor caracterizarea sectorului economic al unitatilor de productie sau al întreprinderilor în functie de tipul de activitate, iar din alt punct de vedere, toate unitatile clasificate într-o clasa sunt asemanatoare în privinta tipului de activitate exercitata.

  Clasele CAEN Rev. 2 sunt definite astfel încât sa fie îndeplinite cât mai bine urmatoarele doua conditii:

  (i) categoria de produse si servicii care caracterizeaza o clasa data sa reprezinte marea masa a productiei unitatilor clasificate în acea clasa;

  (ii) o clasa sa contina unitatile care produc cea mai mare parte din categoria de marfuri si servicii ce o caracterizeaza.

  Forma de proprietate si forma juridica

  CAEN nu face distinctii în functie de forma de proprietate si forma juridica, deoarece astfel de criterii nu au legatura cu caracteristicile activitatii în sine. Unitatile angajate în acelasi tip de activitate economica sunt clasificate în acelasi mod, chiar daca, de exemplu, societatea comerciala apartine unor proprietari particulari sau guvernului, respectiv întreprinderea-mama este sau nu este formata din una sau mai multe unitati.

  Clasificarile "forma de proprietate" si "forma juridica" sunt construite în mod independent de clasificarea activitatilor.

  În mod similar, unitatile de productie sunt clasificate dupa activitatea principala în care sunt angajate, fie ca munca este executata de masini electrice sau manual, fie ca ea este prestata într-o fabrica sau într-o gospodarie; modernul fata de traditional nu reprezinta un criteriu.

  Scop comercial sau necomercial

  În structura CAEN Rev. 2 distinctia dintre scop comercial sau necomercial (market si nonmarket) nu reprezinta un considerent. Desi exista unele clase care în mod normal sunt nonmarket, pot exista altele câteva care sunt de obicei efectuate atât de societati comerciale, cât si de institutii de stat.

 

Definitii

    Activitate

  Definitia activitatilor Se spune ca o activitate are loc atunci când prin combinatia de resurse-echipamente, forta de munca, tehnici de productie, fluxuri de informatii sau produse - se realizeaza bunuri sau servicii. Orice activitate se caracterizeaza prin intrarile de produse (bunuri sau servicii), procesul de productie si iesirile de produse (bunuri sau servicii). În practica, majoritatea unitatilor de productie efectueaza activitati cu caracter mixt. Identificarea unei activitati principale este necesara pentru a clasa o unitate într-o anumita pozitie din CAEN Rev. 2.

  Activitate principala

  Activitatea principala este identificata prin metoda ordinii descrescatoare (de sus în jos), ca fiind acea activitate care contribuie în cea mai mare masura la valoarea adaugata totala a unitatii luate în considerare. Activitatea principala astfel identificata nu reprezinta, în mod necesar, 50% sau mai mult din valoarea adaugata totala a unitatii.

  Activitate secundara

  O activitate secundara este oricare alta activitate a unitatii, activitate care produce bunuri sau servicii.

  Activitati auxiliare

  Activitatile principale si secundare sunt efectuate, în general, cu ajutorul unui numar de activitati auxiliare, cum sunt: contabilitatea, transportul, depozitarea, achizitionarea, conditionarea, promovarea, repararea si întretinerea etc. Astfel, activitatile auxiliare sunt acelea care exista doar pentru a sprijini activitatile productive principale si secundare ale unei unitati. Activitatile auxiliare asigura bunuri si servicii consumabile pentru uzul acelei unitati.

  Însa, daca activitatile unei unitati statistice si activitatile auxiliare corespunzatoare (de exemplu, un centru de calcul) se desfasoara în zone geografice diferite, atunci poate fi recomandabila culegerea separata de date despre aceste unitati pentru a se obtine categorii de date care sa fie clasificate în functie de zona geografica.

  Ce este o activitate auxiliara?

  O activitate auxiliara trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

  a) sa serveasca unitatea sau unitatile de care apartine; bunurile sau serviciile realizate nu trebuie sa faca obiectul tranzactiilor pe piata;

  b) o activitate similara sa se desfasoare în unitati de productie similare independente;

  c) sa realizeze servicii sau, în cazuri exceptionale, bunuri consumabile care nu fac parte din produsul final al unitatii;

  d) sa contribuie la costurile curente ale unitatii în sine, adica sa nu genereze formarea bruta de capital (active imobilizate).

  Ce nu este o activitate auxiliara?

  Trebuie remarcat faptul ca, în conformitate cu definitia de mai sus, urmatoarele activitati nu trebuie sa fie considerate drept activitati auxiliare:

  a) producerea de bunuri si servicii care fac sau contribuie la formarea bruta de capital; de exemplu, activitatea de constructii pe cont propriu, care va fi clasificata separat la constructii, daca exista date disponibile privind volumul activitatii;

  b) productia, din care o parte importanta este comercializata chiar daca o mare parte a sa este consumata în cadrul activitatii principale;

  c) productia de bunuri care ulterior devin parte integranta a productiei realizate de activitatile principale sau secundare (de exemplu, productia de cutii a unei sectii dintr-o întreprindere, utilizata pentru ambalarea produselor proprii);

  d) productia de energie (dintr-o centrala electrica sau uzina de cocsificare integrata), chiar daca întreaga productie este consumata în unitatea producatoare;

  e) achizitia de bunuri pentru revânzare ca atare;

  f) cercetarea si dezvoltarea, deoarece aceasta activitate nu asigura un serviciu care este consumat în cursul productiei curente. În toate aceste cazuri, acolo unde exista date separate pentru aceste activitati, trebuie considerate unitati separate si ele trebuie considerate ca fiind unitati cu un tip de activitate propriu si clasificate în conformitate cu activitatea lor.

  Unitati statistice

  Disponibilitatea datelor

  Este necesara o gama larga de informatii pentru a construi o imagine statistica completa a activitatii economice, dar nivelul organizatoric la care este posibila culegerea de informatii variaza în functie de tipul de date. De exemplu, datele privind profitul pentru o societate comerciala pot fi disponibile doar la sediul central si ele acopera activitatea centralizata a tuturor sucursalelor (locatiilor), în timp ce datele privind vânzarile pot fi disponibile pentru fiecare sucursala (locatie). Pentru a observa si a analiza în mod satisfacator datele este, prin urmare, necesar sa se defineasca o "familie de unitati statistice". Acestea reprezinta elementele de baza pentru o încadrare corecta în activitatea corespunzatoare si determinarea datelor care pot fi culese.

  Tipuri de unitati statistice

  Diferitele tipuri de unitati statistice sunt utilizate pentru a raspunde unei diversitati de cerinte, dar fiecare unitate este o entitate specifica, care este definita în asa fel încât sa poata fi recunoscuta si identificata. Ea poate fi o unitate legala sau fizic identificabila ori, ca de pilda în cazul unitatii de productie omogene, o "unitate" statistica.

  Comparabilitatea internationala

  Pentru a asigura comparabilitatea internationala, definitiile adoptate în cadrul Uniunii Europene sunt legate în mod direct de cele formulate în "Introducerea la Clasificarea industriala internationala standard a tuturor activitatilor economice a Organizatiei Natiunilor Unite" (ISIC Rev. 4) si Sistemul conturilor nationale al Organizatiei Natiunilor Unite.

  Unitatile

  Unitatile descrise în Regulamentul Consiliului CEE nr. 696/1993, cu privire la unitatile statistice, sunt urmatoarele:

  - grupul de întreprinderi;

  - întreprinderea;

  - unitatea cu activitate (UTA);

  - unitatea locala;

  - unitatea locala cu activitate (UTA locala);

  - unitatea institutionala;

  - unitatea de productie omogena (UPO);

  - unitatea locala de productie omogena (UPO locala)

  Relatia dintre diferitele tipuri de unitati statistice este ilustrata în tabelul urmator:

__________________________________________________________________________

                                              Una sau mai multe                                O singura locatie

                                              subunitati (locatii)

__________________________________________________________________________

Una sau mai multe activitati       Întreprindere                                         Unitate locala

                                              Unitate institutionala

__________________________________________________________________________

O singura activitate                   UTA                                                     UTA locala

                                              UPO                                                    UPO locala

__________________________________________________________________________

 

Reguli de clasificare pentru unitati

  Unitatile incluse în registrul statistic sunt clasificate conform CAEN Rev. 2 - nivel clasa.

  Fiecare unitate este clasificata pe baza activitatilor efectuate. În anumite cazuri, o unitate nu poate fi clasificata independent, având în vedere relatiile acesteia cu alte unitati de care trebuie sa se tina seama.

  Unitatile trebuie sa fie clasificate (încadrate) în pozitia care le descrie cel mai bine activitatea, tinându-se cont nu numai de natura produselor, ci si de structura materiilor prime, inclusiv a procesului de productie.

  Valoarea adaugata 

Reguli fundamentale de clasificare

  Valoarea adaugata reprezinta indicatorul de baza utilizat pentru determinarea activitatii principale a unei unitati, conform CAEN Rev. 2. Reprezentând diferenta dintre productie si consumul intermediar, valoarea adaugata este o masura a contributiei fiecarei unitati economice la produsul intern brut (PIB). Evaluarea acestei contributii se face prin valoarea adaugata bruta la costul factorilor. Valoarea adaugata bruta la costul factorilor reprezinta suma salariilor si a altor elemente legate de costul factorilor de munca, a profitului, a subventiilor de exploatare, a amortizarii capitalului fix, total din care se scad impozitele legate de productie.

  Activitatile economice sunt definite în CAEN Rev. 2. O unitate poate presta una sau mai multe activitati care apartin uneia ori mai multor pozitii din CAEN Rev. 2. Unitatile sunt clasificate conform activitatii lor principale. Activitatea principala este activitatea care contribuie în cea mai mare masura la valoarea adaugata a unitatii.

  Doar într-o clasa CAEN?

  În cazul simplu în care o unitate desfasoara doar o singura activitate, clasificarea activitatii acelei unitati este determinata de pozitia din CAEN Rev. 2 ce acopera acea activitate la nivel de clasa.

  Acolo unde o unitate desfasoara mai mult de o activitate, dar toate acestea apartin aceleiasi pozitii din CAEN Rev. 2, la nivel de clasa, atunci clasificarea activitatii acelei unitati este determinata de clasa CAEN Rev. 2 în care sunt cuprinse toate aceste activitati.

  În mai multe clase?

  În cazul în care o unitate desfasoara activitati care ocupa pozitii diferite în CAEN Rev. 2, la nivel de clasa, sunt necesare reguli pentru determinarea activitatii principale. În cazul simplu în care, la nivel de clasa, o activitate contribuie cu mai mult de 50% din valoarea adaugata, aceasta determina activitatea principala.

  Acolo unde o unitate desfasoara activitati care ocupa doua pozitii diferite în CAEN Rev. 2, va exista întotdeauna o pozitie care sa reprezinte mai mult de 50% din valoarea adaugata, cu exceptia cazului foarte putin probabil în care ambele activitati cu pozitii diferite în CAEN Rev. 2 au ponderi egale de 50% .

  În cazul mai complex în care o unitate desfasoara mai mult de doua activitati care apartin mai multor pozitii diferite din CAEN Rev. 2, la nivel de clasa, fara ca vreuna dintre ele sa reprezinte peste 50% din valoarea adaugata, stabilirea activitatii principale a acelei unitati se face prin utilizarea metodei ordinii descrescatoare (top-down).

  Metoda ordinii descrescatoare (de sus în jos)

  Metoda ordinii descrescatoare (top-down) urmeaza principiul ierarhic: încadrarea unei unitati la nivelul cel mai detaliat al clasificarii trebuie sa fie în concordanta cu clasificarea unitatii la nivelele superioare. Pentru a îndeplini aceasta conditie, procesul începe cu identificarea pozitiei relevante la nivelul cel mai înalt si evolueaza descendent, prin nivelele de clasificare, în modul urmator:

  Identificarea sectiunii care are cea mai mare contributie relativa la valoarea adaugata.

  În cadrul acestei sectiuni se identifica diviziunea care are relativ cea mai mare contributie la valoarea adaugata.

  În cadrul acestei diviziuni se identifica grupa care are relativ cea mai mare contributie la valoarea adaugata.

  În cadrul acestei grupe se identifica clasa care are relativ cea mai mare contributie la valoarea adaugata.

  Toate nivelele concordante

  Metoda top-down respecta principiul ca la nivelele inferioare ale clasificarii activitatea principala este în conformitate cu activitatea considerata principala la nivelele superioare.

  La nivelele inferioare ale clasificarii, contributia valorii adaugate a pozitiei care rezulta din utilizarea metodei nu va reprezenta, în mod necesar, mai mult de 50% din valoarea adaugata totala a acelei unitati. Cu cât se opereaza mai mult, de la nivelele superioare catre cele inferioare ale structurii ierarhice a CAEN Rev. 2, cu atât mai frecvent se va constata aceasta situatie.

  Pâna la ce nivel coborâti?

  În principiu, metoda top-down permite stabilirea activitatii principale a unei unitati pâna la nivelul minim al clasificarii ierarhice a activitatilor.

  Dar daca nu se cunoaste valoarea adaugata?

  Pentru a determina activitatea principala a unei unitati trebuie sa fie cunoscute contributiile la valoarea adaugata pentru activitatile care ocupa diverse pozitii în CAEN Rev. 2. În practica însa adeseori nu este posibila obtinerea informatiilor despre valoarea adaugata a diferitelor activitati desfasurate si determinarea activitatii trebuie sa fie facuta prin utilizarea altor indicatori (substitute). Acestia pot fi:

  Substitute bazate pe productie

  - productia bruta a unitatii care este atribuita marfurilor si serviciilor asociate fiecarei activitati;

  - valoarea vânzarilor acelor grupe de produse apartinând fiecarei activitati.

  Substitute bazate pe cheltuielile de productie (input)

  - câstiguri si salarii ce se pot atribui diferitelor activitati;

  - numarul de angajati în activitati, respectiv proportia personalului angajat în diverse activitati ale unitatii.

  Dar acestea reprezinta doar aproximatii

  Trebuie utilizate variabilele de înlocuire pentru datele necunoscute privind valoarea adaugata, astfel încât sa obtinem cea mai buna aproximatie posibila, în comparatie cu rezultatul care ar fi fost obtinut pe baza valorii adaugate. Utilizarea criteriilor de substituire nu schimba metodele de determinare a activitatii principale. Ele reprezinta doar aproximari operationale ale datelor despre valoarea adaugata.

  Totusi, utilizarea simpla a criteriilor de substitutie enumerate mai sus poate duce uneori la confuzii, daca structura criteriilor de substitutie nu este proportionala cu valoarea adaugata (necunoscuta).

  Probleme întâmpinate în legatura cu substitutele bazate pe productie

  Folosind criteriile referitoare la vânzari (cifra de afaceri), devine evident faptul ca în anumite cazuri proportionalitatea cifrei de afaceri si a valorii adaugate nu este valabila. De exemplu, cifra de afaceri din comert are de obicei o contributie mult mai mica la valoarea adaugata din activitatea productiva. Alte exemple sunt cifra de afaceri a intermediarilor sau a antreprenorilor generali. Chiar în cazul procesului de productie relatia dintre cifra de afaceri si valoarea adaugata rezultata poate varia între activitati si în interiorul lor. În unele cazuri, o cifra de afaceri nu are niciun sens sau nu exista, de exemplu, în cazul activitatilor de intermediere financiara sau al activitatilor de asigurari. Aceleasi considerente trebuie avute în vedere atunci când se utilizeaza drept criteriu de substitutie date privind productia bruta.

  Multe unitati se ocupa de comert si de alte activitati. În astfel de cazuri cifra de afaceri din comert nu este indicatorul cel mai adecvat pentru înlocuirea valorii adaugate (necunoscuta) a activitatii comerciale. În astfel de cazuri trebuie tinut cont de faptul ca trebuie luate în considerare regulile de clasificare specifice pentru comertul cu amanuntul, asa cum sunt stabilite în cele ce urmeaza.

  Probleme legate de substitutele criteriilor referitoare la cheltuielile de productie

  Atunci când se aplica criteriile de substitutie bazate pe cheltuielile de productie, trebuie avute în vedere precautii similare. Proportionalitatea dintre salarii sau numarul de angajati si valoarea adaugata nu este sigura daca intensitatea capitalului pentru diverse activitati este diferita. Intensitatea mai mare a capitalului implica în mod normal o depreciere mai mare si o contributie mai scazuta a salariilor la valoarea adaugata. Intensitatea capitalului variaza în mod substantial între diferite activitati economice, precum si între activitati din aceeasi clasa a CAEN Rev. 2. De exemplu, activitatea de colectare a deseurilor va avea, probabil, o intensitate a capitalului mai scazuta decât activitatea de incinerare a reziduurilor. Totusi, ambele activitati intra în aceeasi clasa din CAEN Rev. 2.

  Schimbari în clasificarea unitatilor

  Unitatile îsi pot schimba activitatea principala fie dintr-o data, fie în mod treptat, pe parcursul unei perioade de timp. Activitatea principala se poate schimba în cursul unui an de la o perioada statistica la urmatoarea. Aceasta fie din cauza factorilor sezonieri, fie datorita unei decizii a conducerii de a schimba structura productiei. În fiecare caz apare o schimbare destul de brusca în echilibrul activitatilor. De asemenea, o schimbare în structura productiei sau a vânzarilor poate avea loc în mod treptat, în decurs de câtiva ani. Aceste cazuri impun schimbarea încadrarii unitatii. Schimbarile prea frecvente distorsioneaza statistica, pâna la a face interpretarea extrem de dificila.

  Regula de stabilitate

  Pentru a evita schimbarile frecvente este necesara o regula de stabilitate. Fara o astfel de regula ar exista schimbari aparente în demografia economica a întreprinderilor active, care nu ar fi altceva decât niste artificii statistice. Regula de lucru este aceea ca o activitate secundara trebuie sa depaseasca, timp de 2 ani, activitatea principala a unitatii înainte ca încadrarea sa fie schimbata.

  Schimbarile de încadrare a unitatilor, în scopul anchetelor statistice, nu se fac mai des decât o data pe an sau la date fixe ori pe masura ce informatiile devin disponibile. Schimbarile mai frecvente ar duce la o neconcordanta între statisticile pe termen scurt (lunare sau trimestriale) si cele pe termen lung.

  Glosar

  Acest glosar ofera o descriere mai detaliata a unora dintre termenii utilizati în introducerea la CAEN Rev. 2. S-au facut toate încercarile de a asigura concordanta descrierilor cu definitiile termenilor utilizati în alte lucrari, dar aceste descrieri nu urmaresc sa ofere sensuri definitive, valabile în toate împrejurarile. Scopul acestui glosar este doar acela de a-l ajuta pe utilizatorul de CAEN Rev. 2 sa faca interpretari corecte.

  Produse destinate consumului intermediar

  Un produs destinat exclusiv consumului intermediar, denumit produs exclusiv, este un produs legat tehnologic de productia altor produse din aceeasi grupa, dar care nu este produs în nicio alta grupa (de exemplu, melasele legate de productia zaharului). Produsele destinate exclusiv sunt utilizate ca materii prime pentru fabricarea altor produse.

  Un produs destinat consumului intermediar, denumit produs obisnuit (adica un produs care nu este exclusiv apartinator unei singure grupe), este un produs legat din punct de vedere tehnologic de producerea altor produse, dar el nu este realizat în mai multe grupe (de exemplu, hidrogenul produs în timpul rafinarii petrolului este legat tehnologic de cel produs în industria petrochimica si în cocsificarea carbunelui si este identic cu cel produs în grupa care cuprinde alte produse chimice de baza).

  Bunuri de capital

  Bunurile de capital sunt bunuri, altele decât materiile prime si combustibilul, utilizate pentru productia altor bunuri si/sau servicii. Ele includ cladirile, utilajele, locomotivele, camioanele, tractoarele etc. Terenul nu este considerat, de obicei, un bun de capital.

  Marfa

  Marfa este un bun transportabil cu care se poate face schimb. Poate fi un articol dintr-o serie obtinuta la o linie de productie, un articol unic sau suportul material pentru un serviciu (CD-ul pentru software). Acesta este un concept utilizat pentru clasificarile vamale.

  Proces industrial

  Un proces de transformare (fizic, chimic, manual sau de orice natura) utilizat în fabricarea de noi produse (fie ele bunuri de consum, intermediare sau de investitii), în prelucrarea produselor uzate sau pentru furnizarea de servicii industriale.

  Aparatura casnica sau de uz gospodaresc

  Aparatura si echipament de un anumit tip, destinat în principal utilizarii în gospodariile private, de exemplu, masini de spalat pentru menaj.

  Echipamente industriale

  Masini si echipamente cunoscute în principal pentru alta utilizare decât în gospodarii (de exemplu, masini-unelte si masini de spalat pentru spalatorii).

  Industria prelucratoare

  În sectiunea C "Industria prelucratoare" sunt incluse atât mica industrie, cât si activitatile de mare anvergura. Trebuie remarcat faptul ca utilizarea instalatiilor si masinilor grele nu este exclusiva sectiunii C.

  Produs

  Un produs este rezultatul activitatii economice. Este termenul generic aplicat bunurilor si serviciilor.

  Produs finit

  Produse pentru care prelucrarea s-a încheiat.

  Produs semifabricat

  Produse realizate printr-o serie de prelucrari, dar necesitând o prelucrare ulterioara, înainte de a fi gata pentru întrebuintare. Ele pot fi vândute altor fabricanti pentru prelucrarea ulterioara. Exemplele tipice ar putea include piesele brute, din metal turnat, vândute pentru a fi finisate în alta parte.

  Productie

  Productia este o activitate care are drept rezultat un produs. Termenul este utilizat cu referire la întreaga gama a activitatilor economice. Termenul nu este exclusiv pentru sectorul agricol, extractiv sau de prelucrare, ci este folosit, de asemenea, si pentru sectorul serviciilor. În functie de ramura de activitate se pot utiliza termeni mai specifici pentru a defini productia: prestare de servicii, prelucrare, fabricare etc. Productia poate fi masurata în diverse moduri, fie în unitati fizice, fie în termeni valorici.

  Transformare

  Transformarea este un proces care modifica natura, compozitia sau forma materiilor prime ori a produselor semifabricate în scopul obtinerii de produse noi.

  Tratare

  Un proces care este executat, între altele, în scopul protejarii anumitor produse pentru a le conferi anumite proprietati sau pentru a preveni orice efecte daunatoare care ar putea rezulta din utilizarea lor. Exemple: tratarea culturilor, a lemnului, a materialelor si reziduurilor.

  Valoare adaugata

  Valoarea adaugata bruta este valoarea productiei brute minus costul materialelor si al altor costuri intermediare.

 

2007-2009 News20.ro